Recenzie

„Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini ne poartă în Afganistanul anilor ’70. Povestea îl urmărește pe Amir, un băiat din Kabul, care crește împreună cu Hassan, fiul servitorului familiei. Cei doi sunt foarte apropiați în copilărie, dar diferențele sociale și o greșeală uriașă fac ca relația lor să se rupă.

Ce mi-a plăcut mult este felul în care autorul reușește să te ducă direct în atmosfera Afganistanului de atunci. Khaled Hossein prezintă jocurile copiilor, tradiții și, mai târziu, toată suferința adusă de război. Simți că ești acolo, alături de personaje, și trăiești fiecare emoție împreună cu ele.

Cartea vorbește despre prietenie, vinovăție și iertare, dar mai ales despre cum unele alegeri din copilărie pot să te urmărească o viață întreagă. Amir poartă în el sentimentul de vinovăție și ani mai târziu încearcă să repare ce a stricat. Khaled Hosseini transmite astfel un mesaj foarte puternic: oricât de mult ai încerca să fugi de trecut, la un moment dat trebuie să-l înfrunți.

Nu este o carte ușor de citit, deoarece sunt multe scene dureroase care te răscolesc și te fac să reflectezi mult după ce ai terminat-o. Se poate observa încă de la primele pagini faptul că autorul cunoaște din interior cultura afgană și o redă cu detalii ce transformă lectura într-o experiență unică și autentică.

Dacă vrei o poveste intensă care să te prindă, să te facă să plângi și să reflectezi la valoarea prieteniei și a iertării, „Vânătorii de zmeie” este o alegere excelentă.