Recenzie

„Mort la datorie” de Stephen King încheie cu intensitate și profunzime trilogia Bill Hodges, începută cu Mr. Mercedes și continuată cu Ce-am găsit al meu să fie.

În acest ultim volum, trecutul nu este cu adevărat încheiat. Aparent inofensiv, criminalul psihopat Brady Hartsfield pare să-și exercite în continuare influența, chiar și dintr-un pat de spital. Încep să se întâmple lucruri ciudate, iar persoane legate de evenimentele dramatice din primul volum mor în condiții suspecte. Coincidență? Poate. Sau poate nu.

Echipa atipică de detectivi, Bill Hodges și Holly Gibney, revine în prim plan. Acest ultim caz pe care îl anchetează se va dovedi a fi unul extrem de periculos. Este un caz care depășește logica și realitatea. Pericolul îi pândește la fiecare pas pe cei doi, cazul devenind un joc periculos între viață și moarte.

Stephen King reușește să creeze un personaj negativ care inspiră teamă nu prin forță, ci prin inteligență și manipulare psihologică După cum ne-am obișnuit, tensiunea este constantă și atmosfera apăsătoare.

„Mort la datorie” va rămâne cu tine o bună perioadă de timp după ce vei fi terminat de citit ultima pagină. Îți recomand să citești această poveste captivantă și emoționantă. Cine știe, poate că o lacrimă îți va umezi obrajul.