Recenzie

„Fata care și-a găsit vocea”, romanul de debut al scriitoarei nigeriene Abi Dare, este o poveste tulburătoare și plină de speranță despre lupta pentru libertate, demnitate și educație. Naratoarea și protagonista, Adunni, este o fată de paisprezece ani dintr-un sat sărac din Nigeria, care visează la o viață mai bună, chiar și atunci când societatea încearcă să-i frângă spiritul.

După moartea mamei sale, Adunni este vândută de tatăl ei ca soție unui bărbat mult mai în vârstă, pentru ca familia să poată supraviețui. De aici începe un drum al suferinței, dar și al descoperirii de sine. Cu o voce narativă sinceră, uneori copilărească, alteori incredibil de matură, Adunni ne conduce printr-o lume în care fetele nu au dreptul să vorbească, dar în care ea își păstrează curajul de a visa și de a întreba: „De ce?”.

Stilul romanului este special: Abi Dare folosește un limbaj simplu, cu greșeli gramaticale intenționate, care reflectă lipsa de educație a personajului, dar și autenticitatea și farmecul vocii ei. Pe măsură ce Adunni învață și se dezvoltă, limba ei se schimbă subtil, iar această transformare devine un simbol puternic al evoluției ei interioare. Prin ochii fetei, cititorul vede inegalitatea, abuzurile, dar și solidaritatea feminină și puterea micilor acte de bunătate.

„Fata care și-a găsit vocea” este un roman care inspiră, emoționează și provoacă. Este o pledoarie pentru dreptul la educație și o reamintire că vocile tăcute au nevoie doar de o șansă pentru a se face auzite. Abi Dare construiește o poveste profund umană, care rămâne cu cititorul mult după ce ultima pagină a fost întoarsă.