Culegătorii de afine

Recenzie

„Culegătorii de afine” de Amanda Peters este un roman scris cu tandrețe și finețe, care ajunge direct la suflet. Este o poveste despre pierdere și căutare, spusă prin două voci distincte: un băiat care își pierde sora și o fată care nu se simte cu adevărat acasă nicăieri.

Totul începe într-o vară, când o familie din Nova Scotia ajunge în Maine pentru a culege afine. Ruthie, o fetiță de patru ani, dispare fără urmă. Fratele ei, Joe, avea doar șase ani în acel moment și rămâne marcat pe viață de acea zi. Autoritățile nu oferă sprijin real, dar familia nu renunță niciodată la căutări.

În paralel, o cunoaștem pe Norma. Ea trăiește într-un cămin aparent stabil, dar rigid și controlat. Deși este iubită, simte mereu că ceva nu se leagă. Are vise stranii, ca niște amintiri, dar părinții ei insistă că sunt doar imaginație. Golul interior nu dispare, iar întrebările cresc pe măsură ce avansează în viață.

Chiar dacă cititorul poate intui încotro se îndreaptă povestea, asta nu reduce deloc din impact. Cartea este scrisă cu o sensibilitate rară, care te face să trăiești alături de personaje. Amanda Peters creează o atmosferă intimă și încărcată de emoție, care te ține aproape de pagini până la final.

„Culegătorii de afine” este o poveste despre suferință, dar și despre speranță. Despre legături rupte și regăsiri. Este un roman care vorbește în șoaptă, dar rămâne în tine mult timp după ce l-ai citit.

Recomand această carte tuturor celor care iubesc poveștile profunde, cu personaje fragile și adevăruri tăcute. Este o lectură care nu doar că îți frânge inima, ci ți-o și vindecă.